Mihnea Maruta: Să revenim la România şi la primul citat pe care l-am ales din articolul tău (traducerile îmi aparţin): “Aşa-numitul jurnalism de investigaţie din România a fost, ani de zile, o acoperire pentru şantaj, extorcare de publicitate şi campanii de dezinformare”. Cum a “evoluat” acest fenomen, care e situaţia acum?
foto: Impact News
fotoinfo: “Dacă mă uit în jurul meu, cunosc foarte puţini ziarişti care îşi fac treaba ca jurnalişti,şi nu ca răspândaci de zvonuri ori de comunicate de presă etc. Sunt foarte puţini cei care documentează subiecte din proprie iniţiativă, care atacă alte subiecte decât cele pe care le toacă turma de ziarişti”
Ştefan Cândea: Avem exemplul public cu Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac (Ştefan se referă la stenogramele discuţiilor lor cu şeful ANI, Cătălin Macovei – n.M.M.). Este emblematic pentru ce cred ei despre jurnalismul de investigaţie, ei, care au început să facă presă în anii ‘90. Nişte personaje care au intrat în jurnalism din diverse motive şi-au dat seama că pot face mai mulţi bani ne-publicând informaţia pe care o strâng.
Jurnalismul ca unealtă de şantaj are o istorie mult mai lungă decât ăştia 20 de ani, dar, când vorbeşti despre situaţia asta cu ziarişti din Vestul Europei sau din Statele Unite, ţi se spune că e o situaţie similară cu ce se întâmpla la ei acum 80-100 de ani. Noi am fost încremeniţi în comunism 50 de ani şi probabil că încă nu am ars etapele.
Care e situaţia acum: cred că sunt din ce în ce mai mulţi ziarişti tineri care îşi dau seama că modelul ăsta nu are cum să funcţioneze. Noi încercăm să facem asta printr-o reţea a CRJI, dar evident că sunt şi alţi ziarişti independenţi care fac acelaşi lucru, refuzând să mai lucreze în modul în care au lucrat atâta timp personaje precum SRS, Chirieac, Nistorescu şi alţii ca ei… citeste tot pe Impact News